EnglishFrenchGermanItalianRomanian
Logo JUSTITIE PENTRU MINORI color_450
Family concept. Unity, support, protection and happiness

Administrarea probelor prin Comisie Rogatorie Internațională în cazurile cu minori

Av. Geta Lupu

Protecția drepturilor minorilor din perspectiva normelor juridice internaționale

Protejarea minorilor a reprezentat dintotdeauna un subiect sensibil, în constantă atenție a forurilor legislative, a doctrinei și a jurisprudenței. În mod special s-a discutat despre diferite mecanisme care la nivel internațional și intern ar trebui să garanteze fiecărui copil posibilitatea de a trăi o copilărie fericită, fără tulburări și abuzuri, acesta fiind un obiectiv universal.
Dacă în mod general este natural să existe o unitate de opinie cu privire la protecția minorilor ca și categorie specială, totuși nu întotdeauna protecția este concretă, efectivă, din punct de vedere al normelor aplicabile, chiar dacă există numeroase acte normative la nivel național și internațional, care vizează protecția minorilor, în unele cazuri aceste acte nu se dovedesc suficiente și adecvate față de necesitățile concrete ale minorilor, fiind astfel o confirmare a distincției cunoscute dintre „law in the book and law in the action”.
Înainte de a trata problematica propusă, este necesară o revedere panoramică a principalelor dispoziții normative la nivel internațional în favoarea minorilor, pentru a identifica soluțiile legislative care au dus la cele mai bune rezultate ca fundament a unor viitoare propuneri de adaptare, îmbunătățire proceduri în interesul minorilor.

Norme internaționale care vizează protecția minorilor

Între diferitele acte internaționale cu scop de a oferi o protecție minorilor,
convenția de la New York cu privire la drepturile copilului, din anul 1989, este fără îndoială unul din cele mai semnificative. Întrucât dă o nouă viziune asupra situației copilului, convenția de la New York rezultă un act esențial în materie. De asemenea, prin intermediul său, drepturile copilului sunt catalogate, clasificate, permițând astfel protejarea tuturor aspectelor vieții minorului.
De fapt, noutatea convenției constă în aceea că mută accentul din viziunea cu privire la minor ca un subiect vulnerabil, caracterizat preponderent de nevoie de protecție, pe o viziune asupra minorului ca un subiect de drept în măsură să-și formeze și să-și exprime opinii, nu în ultimul rând să exercite o varietate de drepturi care îi aparțin.
Susmenționata convenție a intrat în vigoare în 1990, fiind ratificată în prezent de 196 de state.
Convenția de la Haga din 1970 este primul act care din punct de vedere tehnico-juridic prevede modalitatea în sine de obținere în străinătate a probelor în materie civilă, atingând astfel și administrarea probelor în cazurile cu element de extraneitate privitoare la minori.
Uniunea Europeană și drepturile copilului obligă la o privire asupra Convenției europene de la Strasbourg privitoare la exercițiul drepturilor minorilor, la regulamentul UE nr. 106/2001, regulamentul UE nr. 2201/2003, regulamentul nr. 1393/2007, la art. 65 a Tratatului de la Amsterdam, regulamentul nr. UE 4/2009, regulamentul nr. 1259/2010.
Doar prin enunțarea actelor care vizează procedurile în interesul minorilor putem observa constanta preocupare a legiuitorului european, pentru protecția minorilor. Cu toate acestea, practic, astăzi, regimul și modalitatea de administrare a probelor în comisie rogatorie internațională cu privire la minori, rezultă a fi unul ineficient. Ineficient deoarece avem o durată prea mare de răspuns a judecătorilor delegați, un mecanism de comunicare interstatal inadecvat birocratic.

Prezentarea problemei practice de procedura

În concret, în contextul mobilității intense a cetățenilor europeni în spațiul comunitar, au apărut numeroase litigii de familie, care presupun stabilirea prin intermediul unei hotărâri judecătorești a modalității în care minorii având părinți cu reședința în state diferite ale Uniunii Europene, mențin relațiile de familie cu aceștia.
Un judecător european chemat să constate dacă părintele unui copil rezident în statul A deține condiții adecvate pe teritoriul statului B, pentru a stabili locuința minorului sau pentru a dispune locul în care minorul menține relațiile cu părinții pentru o perioadă de timp, acest judecător trebuie să obțină probe prin intermediul comisiei rogatorii.
Astfel, pe baza platformei Atlas Judiciar European, magistratul identifică instanța competentă din statul echivalent, magistratul roman identifică instanța competentă din statul solicitat în funcție de adresa de reședință a părții în respectivul stat.
Este necesară completarea unor formulare tipizate existente online în cadrul aceleiași platforme, formulare anexe ale Regulamentului CE 1206/2001 cu privire la comunicarea de probe prin care se solicită instanței echivalente din statul solicitat efectuarea anchetei (adică obținerea probei ) cu elementele necesare soluționării fiecărei cauze.

Problema concretă constă în aceea că aceste formulare se transmit prin intermediul poștei tradiționale, cu confirmare de primire și răspunsul autorităților solicitate parvine în aceeași manieră la dosarul de fond din România sau din alt stat.
În practică, aceasta modalitate de comunicare a probelor duce în 80% din cazuri la apariția de disfuncționalități de comunicare între instanțele ce trebuie să colaboreze și la soluționarea cu întârziere a unor cauze ce teoretic sunt guvernate de principiul celerității, al interesului superior al minorului, chestiuni privitoare la domiciliul minorilor, la prestarea obligației de întreținere, la menținerea legăturilor nemijlocite dintre minori și părinți.
În România, timpul de administrare a unei astfel de probe este de opt luni calendaristice. În cazul unui minor cu vârsta între 0-5 ani, un astfel de termen duce inevitabil la ruperea relațiilor de familie și la nerespectarea dreptului minorului la relațiile de familie. În cazul adolescenților între 12-17 ani, acest fenomen al întârzierii soluționării judiciare a problemelor de relații de familie duce constant la delicvență juvenilă, chiar la crearea de probleme psihologice, devianțe, pentru minorii implicați în astfel de cauze.
Consecința pe plan social este dată de faptul că fiecare stat cheltuie în realitate mai mult cu părintele a cărui situație de viață se degradează ca urmare a imposibilității menținerii relațiilor de familie, cu copilul afectat psihologic de aceeași împrejurare.
De altfel, în nenumărate cazuri, după trei, patru luni parvin la dosare adrese de răspuns din partea instanțelor din statul solicitat, adrese nerelevante care spun fie că nu au competența să efectueze demersurile de obținere a probei, că solicită completarea documentației pentru a putea efectua ancheta sau actele parvenite nu conțin elemente suficiente pentru buna și justa soluționare a cauzei.

Propuneri:
Plecând de realitatea anterior descrisă, propunem administrarea probei prin comisie rogatorie să se facă obligatoriu prin comunicarea electronică între magistrații competenți, să existe cel puțin termene de recomandare, dacă nu obligatoriii, în care magistratul din statul terț să colaboreze cu colegul titular de caz, cu obligația de a face demersurile necesare unui răspuns eficient, în termen rezonabil.

Propunem desemnarea de magistrați specializați în cadrul instanțelor pentru minori în fiecare stat comunitar, magistrați care să preia în baza unui algoritm comun, eventual integrat în aceeași platformă Atlas Judiciar European, cazurile transmise de colegii din statul terț.

Considerăm că atât timp cât identificarea instanței echivalente din statul terț se poate realiza ușor prin intermediul platformei Atlas Judiciar European, este absolut nejustificat și contraproductiv ca ulterior, comunicarea între aceste instanțe să se realizeze prin serviciul poștal clasic și nu prin poșta electronică, ceea ce ar facilita comunicarea foarte mult, ar eficientiza efectiv modalitatea de obținere a probei, timpii și interesul justițiabilului.

Astfel, pe de o parte, magistratul din statul solicitant ar putea avea o predictibilitate a muncii sale putând stabili un termen de comun acord sau conform unei modificări legale cu colegul din statul solicitat- termen în care să primească documentația necesară.

O altă propunere ar fi aceea de implicare a avocatului în administrarea de probe.
Declarații, certificări de acte ce atesta situația de munca, locativa pot fi comunicate prin intermediul avocatului. Instituirea eventual a unei entități – Avocatul European al Copilului.

Eventualele completări de documente, neînțelegeri ale aspectelor solicitate pot fi clarificate printr-o scrisoare transmisă pe mail, cu semnătură electronică și în consecință principiul celerității, atât de important în aceste materii să fie respectat.
Este imperios necesar ca în cel mai scurt termen instituțiile europene competente să deblocheze situația comunicării, obținerii de probe în materie civilă în cazurile cu minori.

Blocarea situației create de acest procedură în obținerea de probe în materie civilă de la statele membre UE, cu precădere Italia, Spania, Anglia, duce mai nou , în practica instanțelor ca uneori, judecătorul să decidă stabilirea domiciliului unui minor în străinătate fără a administra această probă.

Practic, în astfel de cazuri în care uneori se lucrează în orb – nu vezi ca judecător sau ca avocat părintele care îți este client sau este parte și cere schimbarea domiciliului copilului- dovedește că nu se justifică să riști siguranța unui minor și să soluționezi cauza fără o dublă verificare și prin intermediul autorităților din statul de reședință al părții.
Când este în discuție siguranța minorilor nicio verificare nu prisosește. Dar cum să conciliem nevoia, dreptul și interesul minorului de a fi alături de părinți cu modalitatea aceasta precară de administrare probe?

În opinia noastră – simplu: instituind o comunicare online sigură, predictibilă care să garanteze celeritatea, este modalitatea de dorit, utilă pentru soluționarea problemei expuse.
Realizând o structură ca Avocatul Copilului cu rol de facilitare interinstituțional in spiritul respectării principiului celerității in cauzele transnaționale ce vizează minorii.

Ne exprimăm încrederea că situația propusă spre analiză va găsi in viziunea legiuitorului european cea mai bună soluție in interesul minorilor.

Distribuie: