CE presupune acest concept?

Pentru a aduce normalitatea și legalitatea în cazul unei rupturi familiale, este nevoie de o abordare sistemică, în care să se evalueze toate aspectele care ar putea să fie punți trainice în relațiile dintre părinți și copii: prin raționamente win-win adecvate stabilirii obiectivelor personale ale părților, evaluare psihologică a acestora, consiliere socială. Pentru aceasta, în Asociația Justiție pentru Minori, colaborează avocați, mediatori, psihologi, asistenți sociali, jurnaliști, specialiști din țară și de peste hotare .

DE CE este necesară abordarea sistemică?

Spețele în care cuplul cu copii minori, aflat într-un divorț complicat, dezvăluie: violență verbală și fizică, amenințări, manipularea copiilor – aceștia sunt încurajați să-l excludă din viața lor pe unul dintre părinți și să nu-l respecte pe acesta. Alteori, relația conflictuală dintre soți este atât de puternică, încât ia forme insidioase și continuă mult timp după pronunțarea divorțului și a partajului. Cei doi soți se șicanează, respectând aparent textul hotărârii judecătorești, dar în același timp, implicându-și copiii în situații care să îi creeze unuia dintre părinți un avantaj iluzoriu, pe principiul ”războiul s-a terminat dar soldații se luptă în continuare”.

CUM se poate realiza abordarea sistemică?

Mediatorul. Acesta are în prezent obligația de a informa părțile, gratuit, despre mediere dar în cazul cuplurilor cu minori, informarea trebuie să aibă ca prioritate semnificația noțiunii de ”interes superior al minorilor” cu tot ce presupune acest concept, modul în care îi afectează pe copii tot haosul din familie – certurile, violența, instabilitatea, ieșirile nervoase paroxistice, amenințări proferate cu cruzime față de ei, nesiguranța, lipsa de afectivitate, lipsa de respect afișată de ambii părinți, unul față de celălalt, neîncrederea, rușinea. Este mult prea greu un divorț pentru umerii unui minor! Dacă însă, relațiile dintre părinți au ca prioritate interesul copiilor, atunci sunt șanse să se reducă timpul de acceptare a situației de separare, cu reguli de bună înțelegere, stabilite și respectate de membrii familiei.

Psihologul. Acesta evaluează părinții – emoțional, comportamental – și împreună cu aceștia pot pune în funcțiune mecanisme de relaționare specifice în situații de separare. În cazul în care mecanismele sunt integrate și acceptate de cele două părți, acestea pot interacționa echilibrat, civilizat, cu realizarea obiectivelor personale ale părinților dar fără a uita rostul lor de sprijin moral (nu numai material) pentru copiii lor.

Asistentul social. In întâlnirile acestuia cu părinții și copiii lor, în prim-planul discuției sunt consecințele incalculabile ale relaționării defectuoase dintre părinți asupra copiilor, asupra echilibrului lor psihic și comportamental, de lungă durată. În fapt, acestea sunt premisele integrării lor sociale.

În timpul lunilor sau chiar anilor de relaționare disfuncțională între membrii familiei, copiii suferă iar părinții lor nu par să fie conștienți de efectul dezastruos al divorțului asupra minorilor. Fiecare părinte are ca responsabilitate cel puțin să respecte un set de bune practici, stabilit de amândoi. În comunicarea dintre părinți – pe aceste teme – este necesar ca ei să păstreze respectul reciproc și implicarea afectivă, pentru ca, în timp, copiii să simtă că părinților le pasă de problemele lor, iar în situații grele, fiecare este dispus să ajute, ca într-o echipă.

Și pentru că sunt situații complicate, rezolvările nu pot fi decât sistemice.

Propunere, pe scurt:

Ar fi necesar, cf. Legii Medierii 154/2019, prin modificarea și completarea Legii nr.192/2006, în contextul expus mai sus, ca Instanța să recomande ambelor părți implicate într-un divorț cu minori:

Un termen pentru evaluare psihologică, asistența socială a familiei și mediere, timp în care se pot realiza

Informarea asupra medierii și facilitarea comunicării părților pentru a ajunge fiecare la obiectivele lui, cu detalierea conceptului ” în interesul superior al minorilor”. Acesta este argumentat de raționamente care includ responsabilitatea părinților în privința creșterii copiilor lor într-un mediu echilibrat.

Acordul de mediere să fie agreat de avocații care asistă părțile, asistentul social și de psihologul care evaluează părinții și copiii lor minori.

În încheiere,

Abordarea sistemică pentru spețele de divorț cu minori, propune rezultatul cumulat al demersurilor profesionale distincte – psiholog, asistent social, mediator și avocați – ale tuturor celor care pot conștientiza părțile aflate în timpul divorțului sau după pronunțarea acestuia, de consecințele relațiilor lor defectuoase asupra copiilor minori.