Drepturile omului sunt drepturile pe care atât copiii, cât și adulții le posedă. Datorită vârstei, copiii sunt vulnerabili și fragili și au nevoie de mai multă protecție și sprijin. În sistemul actual juridic, la nivel internațional, vocea lor nu este adesea auzită, ceea ce constituie un abuz în condițiile în care măsurile luate nu respectă interesul lor suprem.

Interesul superior al copilului înseamnă datoria părinților de a lua cea mai bună decizie pentru bunăstarea, bună dezvoltare psiho-emoțională și protecția copilului. Putem spune că interesul superior al minorului a fost realizat când și părerea sa a fost luată în considerare sau, cel puțin, atunci când i s-a explicat procedura procesuală în care este implicat sau direcția pe care o va lua această procedură, conform sau în ciuda dorințelor sale.

Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că orice persoană este liberă să se exprime. Această înseamnă că și copilul are dreptul să își exprime propria părere din momentul în care își formează discernământul și are maturitatea de a înțelege consecințele oricărei acțiuni sau alegeri. Pentru aceasta este foarte important ca minorului să îi fie explicate precondițiile, situația și urmările oricărei alegeri în cadrul procesului la care participă. Totodată este importantă nu numai ascultarea sa, dar și luarea în considerare de către autorități a intenției și voinței minorului, audierea în condiții ce oferă siguranță minorului, asistarea sa de către profesioniști specializați în cazurile cu minori.

Directiva privind drepturile victimelor (2012/29/UE) cuprinde următoarele garanții: audierile victimelor -copii sunt limitate, se desfășoară în incinte special concepute și sunt efectuate de specialiști care au beneficiat de o formare profesională în acest scop – dacă este posibil; se va evita contactul vizual dintre copil și autorul infracțiunii; copiii nu trebuie să se înfățișeze în instanță in personam, fiind, în schimb, audiați prin intermediul tehnologiilor de comunicare sau prin folosirea de înregistrări ale audierilor pe suport audiovizual, utilizate drept probe; nu se permite accesul publicului la audieri; copiii sunt însoțiți de un reprezentant legal sau de un adult ales de ei. Garanțiile sunt menite să faciliteze cooperarea minorului victimă cu autoritățile și să reducă stresul și teamă copilului audiat.

În România, pentru evaluarea interesului superior al copilului, Instanța este obligată să procedeze la ascultarea acestuia dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Este posibilă totuși audierea copilului de până la 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră necesar acest lucru pentru soluționarea cauzei, așa cum Codul Civil prevede conform art. 264. La nivel european, se consideră că ar trebuie stabilite criterii clare pentru a determina nivelul de maturitate al unui copil și să fie adoptate metode de evaluare a maturității copilului pentru a garanta tuturor copiilor, indiferent de vârstă , dreptul de a fi ascultat. Mai mult, lacunele judiciare privind modul în care specialiștii trebuie să desfășoare audierile, mai ales în cazul procedurilor civile, trebuie delimitate și eliminate prin abordarea unor orientări comune la nivel european.

Cuplurile cu copii minori, care decid să se despartă și doresc să se întoarcă în țară sau să se mute în altă țară, pot săvârși infracțiunea de răpire internațională în momentul în care decizia este luată unilateral, fără consimțământul celuilalt părinte sau fără o decizie judecătorească.

Situațiile de deplasare sau de reținere ilicită a copilului de la locul său obișnuit de reședință (reședința obișnuită) constituie fapte de răpire de copii comise de către unul dintre părinți.

De obicei, această se întâmplă în cazul cuplurilor mixte care decid să se despartă, iar mama – româncă, de cele mai multe ori, decide revenirea în țară alături de copil fără consimțământul tatălui copilului/soțului. În aceste cazuri, trebuie ca părintele abandonat să solicite asistență judiciară imediat deoarece pasivitatea poate fi considerată în acest caz acceptare tacită a situației. Cazurile de răpire internațională sunt reglementate de Convenția de la Haga din 1980 și Regulamentul Bruxelles II bis. Acesta din urmă prevedere un termen de soluționare a cererii de 8 săptămâni și recomandarea de a se încerca soluționarea prin mediere transfrontalieră. Regulamentul a intrat în vigoare în luna august.

În cazurile transfrontaliere, Regulamentul Bruxelles IIa sau Regulamentul privind obligațiile de întreținere și o cooperare judiciară mai strânsă sunt importante pentru apărarea drepturilor copiilor și asigurarea accesului acestora la justiție. Deși ar trebui să se evite separarea inutilă a familiei, orice decizie privind mutarea unui copil nu poate fi realizată decât cu respectarea drepturilor copilului. În cazurile transfrontaliere, există o legătură strânsă a copilului cu un alt stat membru, ori prin prisma faptului că părinții au cetățenii diferite, ori datorită faptului că părinții de aceeași naționalitate au decis să emigreze. În aceste situații apar provocări dacă părinții decid să se separe sau să divorțeze, ceea ce determină aplicarea cu urgență a unor măsuri adecvate pentru garantarea drepturilor copilului. În august 2022, Comisia Europeană va actualiza Ghidul practic pentru aplicarea Regulamentului Bruxelles IIa (reformare) ceea ce va oferi o mai buna înțelegere și claritate.

Dintre cele mai importante amintesc:

• Conventia Europeană a Drepturilor Omului,
• Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului (CDC), pe care toate statele membre ale UE au ratificat-o, continuă să ne orienteze acțiunile în acest domeniu.
• Orientările Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului, adoptate în anul 2010, care promovează drepturile copilului de a fi ascultat, de a fi protejat și de a nu fi discriminat, precum și principiul intereselor superioare ale copilului.
• Si altele

Faptul că există termene mult prea lungi în rezolvarea cauzelor cu minori, tergiversare cauzată de lipsa unei platforme pentru transmiterea actelor procesuale și procedurale și pentru cooperarea între specialisti, dar și lipsa armonizării practicilor, ne-a determinat să căutăm un mecanism de coordonare între specialiști la nivel național și internațional.

Abordarea multidisciplinară presupune o echipa formată din specialiști cu expertiză diferită dar centrată pe protecția drepturilor copiilor și adaptată nevoilor copilului, specialiști formați special în drepturile copiilor a căror colaborare are scopul de a reduce orice posibil efect negativ asupra copiilor aflat într -un litigiu. De exemplu, frecvent este cerută repetarea audierii minorului ceea ce cauzează un stres și anxietate semnificative copilului. O echipa pluridisciplinară oferă garanție procedurală și informațiile complete minorului aflat într -o situație juridică particulară.